| SUMMARY: |
Prima parte conţine datele pe localităţi referitoare la populaţia totală, limba maternă şi religii, culese în 1890, la care am adăugat o coloană cu totalul populaţiei de ţigani, în 1893, valoare specificată în sursă numai pentru acele localităţi care conţin un număr de ţigani mai ridicat (de regulă, de la 50 de persoane în sus, cu excepţia unor oraşe unde sunt menţionate şi cifre mai mici). Date ceva mai detaliate despre numărul şi structura populaţiei de ţigani sunt prezentate în secţiunea a patra a volumului nostru. Am fost nevoiţi să introducem o astfel de secţiune pentru că cel mai de jos nivel la care găsim informaţii complete sunt comitatele, şi, în mică măsură, plăşile, deci, în nici un caz, nu putem opera cu localităţi, pe care să le aşezăm apoi în structura administrativă de azi. Din această cauză apar unele dificultăţi, mai cu seamă legate de calcularea numărului ţiganilor pe întreg teritoriu al Transilvaniei, adică pe arealul ce aparţine astăzi României. În adevăr, câteva comitate din zona graniţei conţin şi localităţi care aparţin azi unei alte ţări vecine (Ungaria, Serbia sau Ucraina); în aceste câteva situaţii, numărul ţiganilor a fost estimat proporţional cu partea din populaţia comitatelor respective aflată pe teritoriul României. Părţile a doua şi a treia sunt deja obişnuite pentru cei care au mai răsfoit volumele publicate anterior. Fiind vorba de o situaţie la un moment de timp îndepărtat de cel de azi şi de faptul că Transilvania aparţinea altui stat, atât structura administrativă a teritoriului, deci gruparea aşezărilor în unităţi administrative superioare, cât şi denumirea localităţilor s-a schimbat şi ar fi dificil pentru cititorul obişnuit din zilele noastre să folosească sursa originară de date. De aceea, noi prezentăm toată informaţia pe structura administrativă de azi şi, în consecinţă, oferim, mai întâi, un dicţionar care să permită trecerea de la vechile denumiri şi grupări la cele din zilele noastre (mai exact la cele de la ultimul recensământ efectuat înainte de publicarea volumului nostru, cel din 2002, în acest caz) iar apoi, în partea a treia, prezentăm corespondenţa inversă: pornind de la o denumire actuală, aceasta se va regăsi şi localiza în 1890. Ar mai fi de subliniat un lucru care conferă o importanţă sporită dicţionarelor de localităţi din acest volum. Volumul sursă însuşi a fost constituit ca un dicţionar al localităţilor din Regatul Maghiar, căci el marchează momentul „definitivării” acestor denumiri, care au variat destul de sensibil după 1867, mai cu seamă în teritoriile alipite Ungariei prin instituirea regimului dualist, cum e cazul şi Transilvaniei istorice. Denumirile maghiare ale localităţilor transilvane, aşa cum apar în acest volum, vor rămâne neschimbate până la trecerea teritoriului la România şi se va reveni la ele, pe arealul Transilvaniei de Nord, în perioada 1940-1944. |
|
