| SUMMARY: |
Disparităţile economice şi sociale, infrastructurale sau environmentale reprezintă, în cadrul politicilor de dezvoltare ale Uniunii Europene, un domeniu de intensă şi permanentă preocupare. Mai mult, o dezvoltare teritorială durabilă nu poate fi imaginată cu discrepanţe şi inegalităţi, cu diferenţieri de la o ţară la alta sau de la o regiune la altă regiune. Pornind de la existenţa diferenţierilor în standardul de dezvoltare regională şi de la necesitatea atenuării şi eliminării lor treptate, putem recepta şi înţelege mai profund semnificaţiile sintagmei coeziune teritorială, devenită un veritabil leit-motiv al majorităţii absolute a documentelor elaborate de organismele şi instituţiile de profil ale Uniunii Europene. Sintagma are numeroase şi nuanţate semnificaţii (geografice, sociale, economice, tehnologice, politice, legislative) iar domeniul său de aplicabilitate este extrem de larg. În esenţă, coeziunea teritorială devine un deziderat fundamental al tuturor actorilor implicaţi în devenirea teritoriului, începând cu cei politici, în programele cărora se regăseşte, în ultimul timp, cu o lăudabilă obstinaţie, şi continuând cu cei economici, sociali sau culturali. Odată realizat, obiectivul coeziunii este cel care poate asigura buna funcţionare a sistemului spaţial, la randamente superioare şi în limitele unei sustenabilităţi asigurate. Beneficiarul final rămâne populaţia regiunii în cauză al cărei nivel de trai şi siguranţă socială sunt direct interrelaţionate cu atingerea coeziunii respective. |
|
