| SUMMARY: |
Problema introducerii competenţelor a apărut într-un context special. Odată cu schimbările uriaşe din societate din ultimele decenii s-a pus şi problema unei schimbări de paradigmă în zona educaţiei, mutându-se accentul de pe dobândirea cunoştinţelor pe formarea de competenţe. Pentru a înţelege această orientare în politicilor educaţionale, este necesar să înţelegem dinamica şi schimbarea profundă a structurii societăţii şi a economiei în ultimele decenii, influenţată de apariţia tehnologiei informaţiei, de schimbarea modului de organizare şi a practicilor din mediul economic. În economia actuală, automatizată, globalizată şi foarte dinamică, angajaţii sunt implicaţi în situaţii noi, nonstandardizate, în care trebuie să rezolve rapid şi eficient probleme complexe, să comunice eficient, să gestioneze informaţii, să genereze cunoştinţe noi. Dificultatea problemelor cu care ne confruntăm fiecare este tot mai mare la nivel professional, în viaţa personală sau ca membri ai comunităţii. În acest context, memorarea cunoştinţelor declarative sau utilizarea unor proceduri simple, repetitive (cunoştinţe procedurale) au devenit secundare, iar activităţile rutiniere au fost preluate de sisteme automatizate. În economie este nevoie acum de tot mai puţine joburi care implică muncă de rutină, iar angajaţii trebuie să înveţe mereu cunoştinţe şi abilităţi noi sau chiar să-şi schimbe specialitatea. Prin urmare, în prezent sunt căutaţi angajaţi care au alte tipuri de abilităţi. |
|
