OLTEAN Ştefan
INTRODUCERE ÎN SEMANTICA REFERENŢIALĂ

 
  LITERE, TEATRU ŞI FILM
   
  973-610-403-6
  2006
 
  SOLD OUT
  pcs. add to cart
   
SUMMARY: CUVÂNT ÎNAINTE. Ideea unei cărţi despre semantica referenţială mi-a fost dată de importanţa dimensiunii referenţiale şi de pertinenţa demersului formalist în cercetările actuale asupra semnificaţiei în limbile naturale. Scrierea ei a fost ocazionată şi de recentul meu volum Lumile posibile în structurile limbajului (Cluj: Editura Echinox, 2003), care prezintă relevanţa perspectivei formaliste şi a teoriei lumilor posibile pentru studiul semnificaţiei. Cartea de faţă aprofundează această problematică prin incorporarea notaţiei X („lambda\") pentru funcţii în explicarea aspectelor abordate (cap. 3), precum şi prin tratarea, într-un capitol separat, a cuantificării în limbile naturale sau prin revizuirea capitolelor despre modalitate şi adjectivele intensionale. Modificări au fost operate şi în alte capitole, cum ar fi cel dedicat indexicalităţii. Cartea este o introducere într-un curent logico-semantic de mare relevanţă pentru cercetarea contemporană a semnificaţiei şi cu ample implicaţii în domeniul lingvisticii teoretice sau al raporturilor acesteia cu logica şi filosofia. Semantica referenţială în versiunea ei formală, devenită, la Richard Montague, semantică a modelelor teoretice sau semantică a lumilor posibile, se revendică de la tradiţia analitică în logica şi filosofia continentală şi, mai cu seamă, cea anglo-americană. Reflexele acestei tradiţii sînt evidente în demersul practicat în cadrul teoriei semantice în discuţie şi în instrumentele ei precise de analiză, care au fost aplicate în mod sistematic în ultimele decenii la cercetarea semnificaţiei în limbile naturale. Chiar dacă această teorie semantica nu a găsit deocamdată soluţii pentru toate problemele semnificaţiei, prin impresionantul său aparat logic, prin utilizarea noţiunii de funcţie matematică şi prin implicarea sintaxei generative ea a reuşit totuşi să producă suficiente rezultate care să ateste existenţa unor proprietăţi esenţiale ale limbilor naturale ce nu pot fi înţelese în absenţa unei abordări din perspectivă formală. [...]