| SUMMARY: |
Credinţa, departe de a fi doar convingere despre existenţa lui Dumnezeu, este dovada prezenţei Lui în istorie, prezenţă care marchează timpul pentru recunoaşterea drumului către Împărăţia lui Dumnezeu. Din această perspectivă, istoria poate fi definită ca un proces care surprinde intervenţia proniatoare a lui Dumnezeu în viaţa umanităţii cu scopul de a o conduce spre mântuire. Privirea istoriei ca istorie a mântuirii face ca evenimentele să fie încărcate de un conţinut care respiră realitatea timpului eshatologic, într-o istorie ce se consumă încă în timpul profan. Afirmarea acestei tensiuni a aşteptării împlinite deja şi nu încă cere mărturisirea credinţei în această realitate şi în Cel ce creat-o. Mărturisirea credinţei naşte semne pe care le recunoaştem în celebrarea credinţei în cultul divin public, în viaţa autentic creştină, în lupta pentru apărarea adevărului, în educaţia moral-religioasă a tineretului şi în toate procesele de transformare a lumii după chipul Împărăţiei cereşti. |
|
