HUSAR Adrian
DIN ISTORIA DACIEI ROMANE. STRUCTURI DE CIVILIZAŢIE (VOL. I)

 
  ISTORIE, FILOSOFIE
   
  973-610-078-2
  2002
 
  SOLD OUT
  pcs. add to cart
   
SUMMARY: Studierea istoriei Daciei romane - un domeniu „clasic\" al istoriografiei româneşti - a cunoscut, în secolul de curând încheiat, perioade de un deosebit interes ilustrate de rezultate ştiinţifice de valoare. Dincolo de modă şi circumstanţe, cercetarea romanităţii Daciei a rămas o constantă a istoriografiei româneşti. Domeniul a fost ilustrat de profesori de statura unui Vasile Pârvan, Constantin Daicoviciu, Dumitru Tudor, de savanţi precum Mihail Macrea, Ion I. Russu, Bodor Andras, Nicolae Gostar, de cercetărori înzestraţi ca Buday Arpád, Vasile Christescu, Grigore Florescu, Emil Panaitescu, Octavian Floca, Ion Berciu, Kurt Horedt, Gh. Popilian – pentru a menţiona doar câţiva dintre cei trecuţi în nefiinţă. În acest context sunt de remarcat importantele contribuţii ştiinţifice ale unor prestigioşi istorici străini ca A. Alfoldi, E. Ritterling, A. Stein, J. Szilágyi, G. Forni, R. Syme, B. Gerov, A. Dobo, J. Fitz, W. Eck, H. Wolff, K. Strobel. Anii comunismului naţionalist românesc – când istoriografia a fost controlată şi instrumentalizată – au lăsat urme funeste şi asupra istoriei şi arheologiei Daciei Romane, cu deosebire din punct de vedere instituţional prin desfiinţarea învăţământului superior de studii clasice după 1948 şi printr-o anume „politică a cercetării\". Contactele cu lumea savantă din Europa şi cu noutăţile în materie au fost sporadice. In pofida tendinţei de minimalizare a romanităţii (consecinţă directă a ideologiei oficiale care accentua thraco-dacismul românilor) în această perioadă funestă au apărut lucrări de referinţă privitoare la Dacia romană. Sintezele de istorie a Daciei romane - în evident progres de la o generaţie la alta - reflectă, deopotrivă, nivelul documentaţiei şi preocupările autorilor, dar şi o anume „politică a cercetării\". Aceste valoroase sinteze, cu concluzii corecte în ansamblul lor, au pus în lumină procesele istorice majore - asimilare, integrare, romanizare - şi au încercat să evidenţieze particularităţile unicei provincii nord-dunărene a Imperiului Roman. [...]