Cartea de față reprezintă un asemenea act de curaj. Act rar, dar salutar în domeniul psihologiei, în general, și cu atât mai mult în teritoriul dedicat dezvoltării tipice și atipice. Spiritul interogativ al autoarei, grefat pe un corpus solid de cunoștințe riguros științifice, ne propune, astfel, o lectură critică valoroasă și originală. Ieșind din perimetrul securizant al unor sinteze teoretice modale, care adesea doar inventariază ideile altora, volumul de față aruncă o serie de provocări pline de substanță.

Provocările vin din îmbrățișarea unor paradigme care nu se bucură de popularitate maximă în momentul de față (cum este postcognitivismul, și în particular paradigma cogniției ancorate, ca termen generic pentru o familie de abordări teoretice care „de-localizează“ și externalizează procesele cognitive).