| SUMMARY: |
Una dintre cele mai importante probleme ale oricărei societăți umane, dacă
nu cumva, cea mai importantă, este alocarea resurselor rare. Raritatea, realitate
imanentă a lumii în care trăim, ne obligă să găsim soluții astfel încât cantitățile
disponibile de subzistențe să ajungă să satisfacă cele mai urgente nevoi. Dacă
resursele s ar găsi de belșug, n am fi obligați să fim chibzuiți, să acordăm atenție
modului în care se realizează distribuirea bunurilor și serviciilor, să strângem
cureaua. Am consuma fără limite și ne am satisface orice dorință. Din păcate,
nu ne aflăm într o astfel de situație. De fapt, cantitatea insuficientă de bunuri și
servicii, în raport cu trebuințele noastre, ne obligă să avem un anumit tip de comportament,
compatibil, simultan, cu raritatea și cu dorința neostoită a indivizilor
de a și ameliora propria condiție. Experiența istorică ne a demonstrat că, într o
societate complexă, cea mai potrivită metodă de satisfacere a nevoilor constă în
specializare și schimb.
|
|
