| SUMMARY: |
Înţeleg propunerea civilizaţiei: jocul s-a jucat
întotdeauna. Cu diferite ingrediente; cu ceva
ordine, rămasă de primprejurul epocilor ante-
rioare, sau fără ea, oricum, luînd-o mereu de
la capăt; în limite de timp ori într-un aparent nesfîrşit timp, după cum am vrut fiecare sau, mai
precis, după cum a vrut preabunul Dumnezeu.
Pentru că ne lasă o libertate aşa de mare, de aceea
preabunul. Încă ne mai lasă să credem că ne-a
zugrăvit prin asemănare cu El. Cînd i-a venit
rîndul, fiecare şi-a construit jocul cum a crezut
mai bine. A scormonit pînă la miez în bine, adevăr
şi frumos atunci cînd nu a înfiinţat sofisme con-
vingătoare; a adăugat la aceasta un sfredeluş,
pentru lucrurile absconse, şi o pînză arahnidică
pentru ce e de relaţionat în univers; şi, pentru
asta, i s-a jupuit, nefericit, dar cu folos, pielea
pe rugi. |
|
