| SUMMARY: |
în absenţa simţului vizual, informaţiile tactil-kinestezice şi cele auditive devin dominante la nevăzători, recepţia şi percepţia tactilă jucând rolul principal în cunoaşterea nemijlocită a obiectelor, mai cu seamă în contextul dimensiunilor „micro-spaţiului" şi ale „spaţiului activităţii manuale". Pentru educaţia nevăzătorilor o importanţă deosebită o au cercetările referitoare la funcţia cognitivă a recepţiei senzoriale tactil-kinestezice, prin intermediul căreia se elaborează imaginea perceptivă a obiectelor, realizându-se diferenţierea şi identificarea lor, în condiţiile cecităţii sensibilitatea tactilă se restructurează calitativ în contextul activităţii de cunoaştere şi al activităţilor practice, prin conectare la schemele kinestezice şi motorii. Deci, sistemul kinestezic, dublat de sensibilitatea tactilă, va spori eficacitatea subiectului în activitatea exploratorie mai ales la nivelul mâinilor, unde motricitatea degetelor este cea mai fină şi mai bine articulată. Astfel, se formează aşa numitul „complex funcţional-operaţional tactil kinestezic", numit în literatura anglo- saxonă şi sistem haptic, acesta permiţând o prelucrare şi o integrare superioară a informaţiei obiectuale. Modul de explorare şi de acţiune al sistemului haptic prezintă o organizare specifică, originală. |
|
