| SUMMARY: |
Cu volumul de faţă, continuăm să oferim informaţii privitoare la structura etnică şi confesională a Transilvaniei, colectate cu ocazia diferitelor recensăminte ce s-au efectuat pe acest teritoriu. Precedentul volum elaborat de noi şi publicat în seria Studia Censualia Transsilvanica, în 1999, conţinea datele recensământului realizat în 1910, în Austro-Ungaria, ultima înregistrare de acest fel înainte ca Imperiul să se destrame şi ca Transilvania să treacă în graniţele statului român. Perioada care s-a scurs de la evenimentele primului război mondial şi până la efectuarea unui nou recensământ în România a fost destul de lungă; abia în 1930 se va realiza o asemenea
operaţie de mare amploare pe întreg teritoriul României de atunci, deci inclusiv pe cel transilvan.
Recensământul din 29 decembrie 1930 nu numai că a fost efectuat la un nivel calitativ deosebit
pentru epoca respectivă, dar rezultatele sale s-au bucurat de o largă răspândire publică, îndeosebi prin cele nouă volume publicate, cu foarte multe informaţii de detaliu, la nivel de localităţi. Această notorietate a înregistrării din 1930 constituie unul dintre motivele pentru care am considerat că este preferabil, date fiind mijloacele materiale modeste avute la dispoziţie, să
prezentăm publicului interesat datele următorului recensământ, cel din 1941, efectuat în condiţii
cu totul speciale şi ale cărui rezultate sunt mult mai puţin cunoscute. Mai întâi, să reamintim că, în august 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte însemnată a Transilvaniei, cunoscută de atunci sub denumirea de Transilvania de Nord, denumire pe care o vom folosi şi noi pentru o mai uşoară înţelegere a lucrurilor, a fost anexată Ungariei, cealaltă, pe care o vom numi aici Transilvania de Sud, rămânând în cadrul României. Să mai spunem că, din cauza condiţiilor generate chiar de aceste schimbări de frontieră (cea privitoare la Transilvania fiind doar una dintre multele care au avut loc în 1940 în regiune), dar şi de alte evenimente politice din cele două ţări, nici în România şi nici în Ungaria nu s-a putut realiza recensământul la momentul planificat, adică la finele lui 1940 (pentru a se respecta regula intervalului de 10 ani, cu momentul de înregistrare la sfârşitul anilor ce se termină cu zero), operaţia fiind amânată pentru anul următor. Au avut loc, aşadar, în acelaşi an două recensăminte, din care se pot extrage informaţii pentru a acoperi întregul teritoriu al Transilvaniei. Momentul de referinţă al recensământului din România a fost 6 aprilie 1941, iar al celui din Ungaria, pentru Transilvania de Nord, 31 ianuarie 1941. Lăsăm în seama istoricilor prezentarea detaliilor de organizare a celor două recensăminte - ca şi o eventuală analiză a calităţii datelor culese în acele condiţii deloc obişnuite - şi ne mărginim să spunem câteva cuvinte necesare înţelegerii întreprinderii noastre. [...] |
|
