| SUMMARY: |
Discursurile rectorale capătă relevanţă atunci când exprimă o concepţie profilată şi când universitatea în cauză este ea însăşi relevantă.
Rămâne, fireşte, ca profilul concepţiei ce animă aceste discursuri să se confrunte cu timpul.
În cazul Universităţii Babeş-Bolyai se poate vorbi de o universitate relevantă din multiple puncte de vedere. Este universitatea din România ce are cea mai lungă tradiţie academică în urma ei. De la colegiul iezuit din 1581, trecând prin iniţiativa Mariei Tereza de a înfiinţa o Universitate (cu limba germană de predare), prin
Universitatea maghiară înfiinţată de Franz Josef în 1872, la Universitatea românească inaugurată de Ferdinand I în 1919, la Universitatea Babeş-Bolyai din 1959, la reorganizarea în profil multicultural din 1995, s-a înregistrat o istorie dintre cele mai lungi şi mai bogate. Este universitatea ce cuprinde în tradiţia ei academică prestaţii culturale şi ştiinţifice de anvergură universală recunoscută - precum iniţierea unitarianismului, publicarea primei reviste de literatură comparată din lume, contribuţii la fundamentarea matematică a zborurilor cosmice, la elaborarea logicii interogaţiilor, la telefonia multiplă, la profilarea istoriei ştiinţei ca disciplină, la formarea biospeologiei şi altele. Este universitatea ce a atins - aşa cum arată
elocvent indicatorii statistici - cea mai amplă extindere a unei universităţi din România şi, desigur, cea mai complexă. Este universitatea ce şi-a păstrat, mai mult decât instituţiile comparabile din ţară, autonomia şi a contribuit efectiv, cu proiecte proprii, la remodelarea universităţilor româneşti după 1989. [...]
|
|
