| SUMMARY: |
Conceptul de etnografie poate fi uşor sintetizat, pornind de la aspectul semantic al cuvintelor: etnos = popor şi graphos = descriere. Coroborate, cele două, asumă o sintagmă de largă cuprindere – descrierea popoarelor – care integrează la modul total şi sugestiv, întregul complex de repere identitare, ce individualizează (personalizează) o comunitate tradiţională în raport cu toate celelalte.Ca ştiinţă propriu-zisă, etnografia se cristalizează în secolul al XIX-lea, odată cu apariția, îndeosebi, în Europa Occidentală (Franța, Marea Britanie, Germania etc.) a primelor societăți de etnografie. Preocupările pentru o atare disciplină, sau pentru sfera şi mai largă, antropologiei culturale, se identifică ca fiind unele bine orientate geografic (vest-nord vest – sud-sud est), respectiv geopolitic. Astfel, dincolo de un interes cinstit pentru cunoaştere, apar vădit pentru „investigatori” raţiunile pragmatice (administrative, economice şi politice) reclamate pe fondul capacității de viguroase puteri colonialiste. Primele observații de gen, devansează cu mult epoca modernă, avansându-şi rădăcinile în antichitatea timpurie când înțelepții timpului, reprezentanți ai unor culturi şi civilizații superioare aveau preocupări
constante şi consistente, undeva la granița dintre filozofie şi necesitatea de a cunoaşte viața în toate dimensiunile ei: condiții de trai, mentalități, activități practice, obiceiuri, deprinderi, credințe, superstiții, ritualuri,
gastronomie, vestimentație, modalități şi/sau modele de organizare a habitatelor. |
|