| SUMMARY: |
Admirația spontană, fără rezerve și generală, de care s-a bucurat
poetul George Coșbuc, se datorează nu numai virtuozității deosebite
a versurilor sale, ci și notei distincte de ardelean, pe care și-a păstrat-o
toată viața și care-i ședea bine. A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni,
fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene, aducând
lumii sănătatea lui voioasă. Profundul psiholog și cunoscător al sufletelor
Alexandru Vlahuță notează:
„... Cunoaște bine literatura germană și nu poate suferi pe cea
franțuzească: acesta poate-i singurul semn după care ai mai bănui
că-i ardelean. E unul din cei mai talentați poeți pe cari îi avem azi
și, ceea ce e rar la noi, Coșbuc are în poezie un stil al lui particular:
adesea versurile lui, prin claritatea și structura lor neobicinuită,
te surprind ca o scăpare de lumină neașteptată. Nimic silit, nimic
chinuit, nimic fals în frumoasele și curgătoarele lui poezii" |
|