| SUMMARY: |
Imnografia bizantină a ajuns la punctul maxim de înflorire în timpul
Sfântului Roman Melodul (secolele V-VI) ale cărui imne, prin eleganța
retorică, sublimitatea artistică, complexitatea psihologică și profunzimea
teologică necunoscute anterior lui în Bizanț, au fost considerate adevărate
capodopere ale literaturii universale. Până la acest punct, imnografia bizantină
a cunoscut un întreg proces de dezvoltare care a presupus atât preluarea unor
componente cultice iudaice şi păgâne cât și definirea unor elemente proprii
trăirii şi învăţăturii creştine. Cunoaşterea trecutului imnografiei bizantine este
necesară pentru înţelegerea corectă şi completă a perioadei sale de apogeu a
cărei figură exponenţială este Sfântul Roman Melodul. |
|