| SUMMARY: |
Îmbătrânirea demografică a populației (creșterea ponderii vârstnicilor în totalul
populației) conduce la creşterea presiunii populaţiei vârstnice asupra populaţiei adulte,
potenţial active, și implicit asupra sistemelor de sănătate, asistenţă socială, asigurări
sociale, cu implicaţii pentru politica economică şi socială (“bătrâneţea este a tuturor
şi a fiecăruia dintre noi”, Balogh, 2000, p. 271). Astfel se deteriorează raportul
dintre cei care contribuie și cei care beneficiază, sistemul de pensii are dificultăți în
a susține corespunzător populația vârstnică, sistemul de sănătate trebuie să se
adapteze la nevoile specifice ale unui grup mai mare de persoane în etate, rețeaua
de asistență socială necesită să ”prindă între ochiurile” sale tot mai mulți vârstnici
care nu reușesc să aibă un trai decent, fiind insuficient protejați de celelate sisteme
de protecție socială; constatăm, de asemenea, declinul aranjamentelor informale și
tradiționale privind securitatea seniorilor (bazate pe relații de familie și rudenie) și
accentuarea dependenței sursele non-familiale de sprijin. Toate aceste probleme
necesită soluții sociale, iar soluțiile promovate prin politici trebuie să aibă la bază
cercetări realizate de specialiști la nivel național și în mod regulat. Se ridică într-adevăr
problema finanțării acestor cercetări, însă constatăm cu regret că în domeniul
protecției sociale a persoanelor vârstnice s-au realizat foarte puține studii în
România. |
|