| SUMMARY: |
Încă din anii în care am lucrat la teza de doctorat si am parcurs, la sfatul
Părintelui Magistru Dr. Mircea Păcurariu, cele aproximativ 11.300 pagini tipărite
ale Protocoalelor Sinoadelor arhidiecezane si ale Protocoalelor Congreselor
NaŃional Bisericesti de la Sibiu, mi-am dat seama de necesitatea redactării unei
lucrări despre organizarea constituŃională a Bisericii Ortodoxe Române din
Ungaria si Transilvania din timpul păstoririi mitropolitului Andrei baron de
Saguna si a urmasilor săi. La baza acestei vieŃi constituŃionale s-a aflat Statutul
organic. Desi aflat în vigoare în teritoriile intracarpatice timp de peste o jumătate
de veac (1868-1925), totusi Statutul a fost analizat pentru prima dată în detaliu
abia în 1914, de către fiscalul sau juristul Mitropoliei sibiene, Ioan A. de Preda1.
De fapt, de atunci nici nu a mai fost retipărit (până în anul 2007, în revista
INTER din Cluj-Napoca).
Lucrarea de faŃă va începe, în partea I, tocmai cu republicarea Statutului
Organic. Apoi vor fi prezentate critici si aprecieri la adresa Statutului de-a lungul
timpului, vor fi analizate câteva lucrări si regulemente din sursele pe care le-a
folosit, iar în finalul primei părŃi va fi prezentată evoluŃia operei de reînnoire
constituŃională a Bisericii, săvârsite de mitropolitul Saguna, operă încheiată tocmai
cu votarea si sancŃionarea Statutului Organic. În partea a doua a lucrării, voi
analiza în detaliu modul de aplicare a constituŃionalismului bisericesc după anul
1870 (după întrunirea primelor sinoade diecezane si congrese în regim
constituŃional). În centrul atenŃiei se află Arhidieceza sibiană, precum si una din
eparhiile sufragane, cea de la Arad |
|