SUMMARY: |
În România, preocupările privind sociologia copilăriei sunt de dată
recentă, acestea fiind, în marea lor majoritate, subordonate domeniilor
sociologiei vârstelor şi sociologiei educației. Existența unui număr mic de
studii naționale (Rădulescu 1994, Stănciulescu 2010) și traduceri, privind
problematica copiilor și a copilăriei poate fi un argument în favoarea extinderii
preocupărilor în această direcție de cercetare.
Despre nevoia de a plasa în centrul preocupărilor științifice tematica
copilăriei „care a fost tratată în contexte considerate mai degrabă marginale
pentru teoria și cercetarea sociologică” (Alanen 1988) vorbesc și cei care
afirmă astăzi nevoia de a aduce copiii și copilăria în atenția sociologilor. Așa
cum se afirmă și în articolele recente „sociologia copilăriei este încă o ramură
tânără a disciplinei, din cauza faptului că, de mult timp „micii actori” tind să
fie trecuți cu vederea de către sociologi.” (Bühler-Niederberger 2010a). |