Prima mea întâlnire cu interviurile povestea vieții a venit în contextul creionării unor exerciții de teren pentru studenții mei de anul I din cadrul cursului de Metode de cercetare în științele comunicării. Dintre nenumăratele aplicații posibile, interviurile povestea vieții mi-au atras atenția prin posibilitatea de conectare și înțelegere a mentalităților și diferențelor generaționale.

În anii următori, interviurile povestea vieții au devenit instrumentul preferat de racordare a studenților cu diferite publicuri, cu contexte reale de cercetare, cât și un instrument la îndemână în aproape toate temele de cercetare, o unealtă care invită la introspecție și exersarea abilităților de comunicare interpersonală. În mod natural, am considerat că e oportunitatea perfectă de a folosi acest instrument pentru teme de cercetare de interes pentru studenți, precum documentarea diferențelor generaționale pe teme precum modele antreprenoriale, perspective politice, atitudini și valori.

Pentru studenți, această temă s-a dovedit a fi extrem de provocatoare, unii dintre aceștia fiind puși pentru prima dată în ipostaza de a stabili un subiect al interviului, de a construi instrumentul de cercetare, cât și de a colecta datele în mod real, luând în considerare nevoile intervievatului și interpretând indiciile sociale și de mediu.