Slujirea în limbajul mimico-gestual este o metodă și o cale nouă de pastorație care vine în întâmpinarea credincioșilor surzi și a cerințelor lor actuale, îmbinându-se armonios cu metodele clasice de pastorație care rămân mereu valabile.

Prin intermediul acestei abordări, Biserica devine lucrătoare și în fața credincioșilor deficienți de auz, cateheza în acest limbaj familiarizându-i, cu bogăția simbolico-teologică a tezaurului cultului ortodox și a artei bisericești. Bucuria și încântarea lor sunt evidente căci până acum nu au avut ocazia de a li se expune învățătura de credință ortodoxă pe înțelesul lor și mai ales în limbajul lor.

Dar, mai mult decât atât, cea mai frumoasă realizare este transpunerea cultului în limbajul mimico-gestual, în special a Sfintei Liturghii. În acest fel, deficienții de auz sunt în măsură să se împărtășească, în deplină cunoștință de cauză cu Trupul și Sângele Mânuitorului, la masa euharistică.