Sistemul de sănătate din România nu are un istoric de excelență în dezvoltarea capacității în domeniul politicilor de sănătate, și cu atât mai puțin în domeniul politicilor dedicate resurselor umane din sănătate.

Programele educaționale – atât la nivel universitar cât și post-universitar – pe tema politicilor de sănătate lipsesc sau sunt slab reprezentate. Mau mult decât atât, multe din programele existente nu excelează la a ține pasul cu dezvoltările curente la nivel internațional și tendințele din domeniu.

Concepte precum „politici informate de dovezi” („evidence-informed policies”) sunt în mare parte nefamiliare actorilor relevanți din sistemul de sănătate.