În actualul context al dezvotării tehnologice cantitatea, dar mai ales calitatea hranei depinde de condițiile de mediu în care se desfășoară procesele de producție primară. Resursele naturale sunt limitate și supuse unei presiuni din ce în ce mai mari, cauza principală fiind cererea tot mai mare de hrană a unei populații tot mai numeroase. Pe de altă parte, supraexploatarea resurselor naturale și poluarea antropică accelerează efectele negative pe care schimbările climatice le produc asupra capacității naturale a factorilor de mediu de a susține viața.

UE este pe locul al patrulea în lume în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, după China, Statele Unite și India fapt care a determinat fixarea obiectivului comunitar de atingere a neutralității climatice până în 2050. În acest context, sistemul alimentar poate juca un rol important, atât în asigurarea propriei neutralități climatice, cât și la neutralizarea efectelor produse de alte sisteme, cu impact negativ asupra mediului.