| REZUMAT: |
Epoca posbelică s-a caracterizat prin împărţirea Europei în blocuri politico-militare, şi a accentuat funcţiile de apărare ale frontierelor naţionale ale statelor din fostul bloc comunist. Pe această funcţie a fost clădită o adevărată infrastructură de apărare şi control, în care au fost antrenate armata, serviciile secrete, serviciile vamale şi altele. În toată această perioadă spaţiul frontalier şi transfrontalier constituia subiect tabu pentru geografi, iar datele necesare analizelor aveau o circulaţie limitata.
Schimbările politico-economice şi militare petrecute în Europa Centrală şi de Est la începutul anilor ’90 au deschis un câmp fertil de cercetare pentru geografi, reprezentat de regiunile frontaliere şi transfrontaliere. Noutatea subiectului, dar şi anumite ambiguităţi existente în terminologia utilizată de instituţiile europene de profil au introdus în geografia românescă noţiuni al căror înţeles nu este unanim clarificat şi acceptat. [...]
|
|
