| REZUMAT: |
În ultimii ani, două tipuri de tehnici experimentale electrochimice au cunoscut o dezvoltare imperioasă, datorită potenţialităţilor lor cinetice şi elecroanalitice. Este vorba de tehnicile de impedanţă elecrochimică, respectiv de voltametrie ciclică. Totalitatea tehnicilor de impedanţă electrochimică formează astăzi un domeniu de sine stătător, cunoscut sub numele de “spectroscopie de impedanţă electrochimică”. Denumirea vine să arate că se folosesc frecvenţe diferite ale curentului alternativ pe o plajă destul de extinsă e.g.., 0,2-105 Hz. Tehnicile de voltametrie ciclică sunt şi ele tehnici spectroscopice, în care frecvenţele se schimbă prin modificarea vitezei de baleiaj v a tensiunii electrice aplicate electrodului. De exemplu, dacă se folosesc limite simetrice şi mici de baleiaj, e.g., -λ(V) şi λ(V), pe parcursul unei semiperioade ι/2 a voltametriei ciclice, tensiunea electrică va creşte cu 2λ(V), viteza de creştere fiind υ(V/s). Rezultă astfel ι=4λ/ν, i.e. ν= ν /4λ. Evident, în cazul voltametriei, plaja în care se pot modifica vitezele de baleiaj (şi deci frecvenţele ei) este mult mai mică, motiv pentru care metodele de voltametrie ciclică sunt mai utile în situaţiile în care limitărle de difuziune sunt cele mai importante. [...] |
|
