| REZUMAT: |
Cumpărați cartea în format tipărit.
Primii 150 ani din existenţa unirii reprezintă etapa punerii fundamentelor, a creionării principiilor călăuzitoare, a stabilirii direcţiilor de urmat pentru a asigura stabilitate şi pentru a forma şi întări conştiinţa credincioşilor că aparţin Bisericii lui Cristos.
Pe aceasta se bazează orice identitate confesională. Enoriaşii trebuie să înţeleagă şi să îşi însuşească elementele componente ale discursului promovat de cler: credinţă, rit, tradiţie, istorie. Mesajul a venit de sus în jos, fiind necesar ca poporul să fie educat în acest sens. Sunt anii misionarismului, ai catehizării, ai delimitării de celălalt. Biserica Unită trebuia să-şi promoveze propriile valori, pentru a se trece dincolo de faza în care se intitula generic „Biserica românilor din Ardeal”. Ea a trebuit să accepte realităţile structurii confesionale diverse a românilor din Marele principat şi a înţeles că era necesar să se îngrijească de propria-i turmă mai mult sau mai puţin numeroasă, dar conştientă de existenţa ei. [...]
|
|
