| REZUMAT: |
Criminalitatea nu este generată de un anumit factor (predispoziţie, mediu) ci ea îşi are rădăcinile în totalitatea sistemului social (material, intelectual, ideologic) şi factori personali (fizici şi, în anumite cazuri, psihosomatici). În descifrarea fenomenului infracţional, un loc important îl ocupă explicarea cauzală a acestuia, evidenţierea factorilor determinanţi. Marile procese ale dezvoltării sociale, schimbările spectaculoase pe care revoluţia tehnico-ştiinţifică le antrenează, aduc indubitabil modificări importante în mediul natural şi social al individului contemporan. Aceste procese pot determina, pe lângă consecinţele pozitive care predomină şi anumite forme de inadaptare la un nou stil de viaţă, dificultăţi în asimilarea unor valori şi norme, a unor modele culturale diferite de cele tradiţionale. Între mutaţiile sociale şi culturale care generează dificultăţi de adaptare şi integrare a individului sunt menţionate: migraţia sat-oraş şi creşterea marilor aglomeraţii urbane; masivele dislocări de populaţie şi formarea unor mari comunităţi sociale eterogene cu un grad scăzut de structurare şi coeziune socială – industrializarea, urbanizarea rapidă, migraţia – au evidenţiat pe lângă efectele pozitive şi anumite consecinţe negative, printre care şi aceea a creşterii criminalităţii.
|
|
