| REZUMAT: |
Lucrarea se înscrie în discursul istoriografic actual axat pe reconstituirea şi restituirea trecutului Bisericilor româneşti ardelene – ortodoxă şi greco-catolică – şi al şcolilor patronate de acestea pe un palier ecleziastic cvasi-absent din orizontul cercetării istorice, cel al instituţiei protopopeşti. Datorită arealului geografic limitat la comunităţile româneşti ce s-au aflat pe Valea Mureşului Superior, în amonte şi aval de Reghin, până la Topliţa, viitoarea carte se poate încadra şi în istoriografia de tip local sau regional. Apartenenţa bi-confesională a românilor trăitori în această regiune a permis o analiză paralelă a rolului jucat de cele două protopopiate numite generic ale Reghinului care au funcţionat aici în secolul al XIX-lea şi au contribuit la modernizarea societăţii româneşti preponderent rurală, atât prin implementarea măsurilor specifice organizării bisericeşti transmise de la centru (Blaj sau Sibiu), cât şi prin implicarea clerului de mir (protopopi şi preoţi-parohi) în organizarea, supravegherea şi controlul unităţilor şcolare deschise în sate sub patronajul Bisericii. Eşafodajul documentar cuprinde multiple surse edite şi izvoare inedite, acestea din urmă fiind, în principal, fonduri arhivistice, în speţă documentele create de amintitele două protoprezbiteriate reghinene, de parohiile arondate acestora, la care s-au adăugat înscrisuri păstrate peste timp în arhivele Mitropoliei Ortodoxe cu sediul la Sibiu, respectiv a fostei Mitropolii Române Unite de Blaj. |
|
