| REZUMAT: |
Autorii îşi propun să introducă în circuitul ştiinţific surse memorialistice de mare interes pentru istoria bisericească greco-catolică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Existenţa unor memorii aparţinând lui Ioan Boroş, canonic la episcopia greco-catolică română de Lugoj, identificate de regretatul Valeriu Leu la Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, confirmă o practică răspândită la nivelul Bisericii Române Unite din epocă, redactarea de jurnale, memorii ori autobiografii, în vederea radiografierii faptelor de factură instituţională, de evoluţie bisericească şi politico-naţională sau de altă categorie. Spre deosebire de alte surse memorialistice, publicate până în prezent, cum ar fi jurnalul participării episcopatului român greco-catolic la conciliul Vatican I (1869-1870) sau memoriile episcopului şi mitropolitului Victor Mihalyi de Apşa, recent apărute la Presa Universitară Clujeană, memoriile lui Boroş depăşesc nivelul consemnărilor oficiale şi abordează la modul extins numeroase aspecte din sfera relaţiilor inter-umane, aspecte privind funcţionarea nivelelor locale ale instituţiei bisericeşti greco-catolice, elemente de viaţă cotidiană ş. a. m. d. Caracterul complex şi de mare diversitate a conţinutului, fac din memoriile canonicului Ioan Boroş o sursă valoroasă nu doar pentru istoria ecleziastică ci şi pentru alte perspective de abordare ale modernităţii transilvane, nu în ultimul rând pentru istoria mentalităţilor colective şi a imaginarului. Memoriile acoperă o perioadă lungă, din anii 70 ai secolului al XIX-lea, când autorul lor, Ioan Boroş îşi începe studiile pe care le continuă la Viena, până după Marea Unire din 1918. La manuscrisul memoriilor se adaugă cateva autobiografii, ramase de la canonicul logojan, precum si scrisori. Publicarea acestor materiale inedite vine să întregească un corpus de surse care a văzut lumina tiparului, în cea mai mare parte la Presa Universitară Clujeană, prin eforturile istoricilor clujeni din ultimele două decenii. Este vorba de jurnale, memorii şi autobiografii, rămase de la elita bisericească a românilor ardeleni din secolele XVIII-XX, cum ar fi: jurnalul participării episcopatului român unit la Conciliul ecumenic Vatican I (1869-1870), memorialistica episcopatului maghiar de la Conciliul Vatican I, memoriile episcopului şi mitropolitului Victor Mihalyi de Apşa etc. Pe lângă caracterul său de sursă generată într-un context ecleziastic, memoriile canonicului Ioan Boroş sunt un izvor de primă mărime pentru istoria modernă a românilor ardeleni, pentru o perioadă cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX. |
|
