| REZUMAT: |
INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICĂ. Se afirmă, pe baza unor menţiuni suficient de concludente, că toponimul de Carpaţi derivă de la ”Karpate”, cuvânt de origine iliro-tracică, acesta însemnând stâncării, ceea ce este specific în numeroase areale din spaţiul Carpaţilor Româneşti, mai cu seamă în condiţii de altitudine de peste 1800-2000 m, în multe situaţii şi la înălţimi mai coborâte, în raport de pantă şi specificitatea formaţiunilor geologice. Toponimul a fost consemnat, mai întâi, de Ptolemeu, ulterior (secolul XVI) fiind preluat de Mercator sub numele de „Carpathus mons”. De asemenea, se spune că toponimul are o relaţie directă cu populaţia dacilor liberi (carpii), aceşti oameni tari ca o stâncă, care au trăit în teritoriile neocupate de către romani. [...]
|
|
