| REZUMAT: |
CUVÂNT ÎNAINTE.
Este un bun obicei al tinerilor istorici să-şi însoţească prima lor lucrare de un Cuvânt înainte al unuia dintre cei care i-au cunoscut poate mai bine, în drumul realizării acesteia, toate gândurile şi eforturile lui. E calea ce leagă generaţiile între ele, profesional şi afectiv. E un bilet de vizită, ce vrea să deschidă autorului şi cărţii sale puntea spre cititor, ca semn al încrederii şi chiar al preţuirii tuturor. Avem convingerea, chiar certitudinea, că îndeplinim prin Cuvântu/ nostru chiar ceva mai mult. Elogiind fapta domnului Ion Zainea, nu deschidem doar prima pagină a cărţii sale cu vorbe măgulitoare, ci ne asociem celor scrise de el.
Domnul Ion Zainea abordează o temă cu caracter monografic privind o personalitate politică ce a făcut parte din elita generaţiei Marii Uniri. Demersul său este o reuşită contribuţie, mai întâi printr-o reconsiderare de principiu şi apoi printr-o temeinică fundamentare documentară, a rolului jucat de Aurel Lazăr în pregătirea Marii Uniri şi în consolidarea acesteia, prin participarea la viaţa politică central-statală şi regional-locală. Este în acelaşi timp - şi în aceeaşi măsură - o fină portretizare a omului implicat în viaţa comunitară, dăruit acesteia prin întrega sa fiinţă; un exemplu pilduitor pentru generaţia lui, pentru cele ce i-au urmat şi îi vor urma, un exemplu prin pregătirea profesională, prin tăria sentimentelor naţionale şi a celor de convieţuire paşnică interetnică şi ecumenică inter confesională, prin onestitatea sa în viaţa publică, prin tot ceea ce a însemnat el în spiritualitatea generaţiei Marii Uniri.
Aurel Lazăr nu este singurul om din generaţia Marii Uniri ce merită o atenţie deosebită din partea istoriografiei naţionale. Este unul din ei, de primă mărime însă şi de aceea fapta d.lui Zainea o apreciem pozitiv dintr-o dublă perspectivă: a iniţiativei deplin justificată şi a rezultatelor împlinite la dimensiunea omului pe care l-a avut în vedere. Demersul său este un act de dreptate, prin aşezarea lui Aurel Lazăr la locul cuvenit în panteonul semenilor săi, al elitei noastre naţionale. Şi este acesta întâiul său merit. [...]
|
|
