”Ca esențialist în filosofie, sunt susținătorul ideei că arta rămâne fundamental neschimbată - adică viziunii după care pot fi postulate acele condiții necesare și suficiente pentru ca un anumit lucru să fie considerat operă de artă, indiferent de criterii spațio-temporale. Nu văd cum cineva ar putea fi un serios filosof al artei - sau un filosof riguros pur și simplu - fără a fi un esențielist. Dar în același timp, ca istoricist, sunt adeptul viziunii conform căreia o operă de artă, la un anumit moment dat, nu ar putea fi considerată astfel într-un alt orizont temporal, și în mod particular, al viziunii conform căreia, există o istorie pusă în scenă de către istoria artei, în care esența artei - i.e. condițiile ei necesare și suficiente- este în mod necruțător înfățișată conștiinței.” (Arthur C. Danto)