| REZUMAT: |
Vasile Mangra a fost una dintre cele mai puternice personalităţi ale Bisericii ortodoxe româneşti din Imperiul Austro-Ungar, comparabil prin amploarea reacţiilor stârnite în jurul lui doar cu Andrei Şaguna. Traiectoria vieţii sale a fost diferită de cea a altor lideri bisericeşti. În parte, aceasta s-a datorat contextului istoric, dar şi personalităţii sale. Caracterul său extravertit se caracteriza prin volubilitate, expansivitate, pragmatism şi simţul realităţii, prin inteligenţă şi spirit distins, dar şi prin ironie, sarcasm, ezitare sau chiar superficialitate. Calităţi şi defecte, toate la un loc, au contribuit ca Mangra să se afirme ca o personalitate aparte. S-a impus uşor în viaţa publică şi cea ecleziastică, dovedind putere de adaptare la realităţi noi, uşurinţă în a lua decizii, în a depăşi crize, conflicte. Abilitatea naturală, nativă, conjugată cu dinamism, l-au ajutat să-şi pună în practică unele dintre cele mai îndrăzneţe proiecte sau să lege relaţii de prietenie cu oameni politici de marcă. |
|
