| REZUMAT: |
Anii ‘90 ai secolului XX ar putea fi numiți „anii generaţiei antreprenoriatului”, dată fiind o efervescență nemaicunoscută până atunci a înființării de firme noi, a creșterii celor existente și a inovației. Această crestere fără precedent în sectorul antreprenoriatului a fost evidenţiată în toate activitățile economice, de la cele productive la retail, imobiliare, si mai ales în noile tehnologii. Deceniul s-a remarcat și printr-o „egalitate de sanse”, euforia acelor ani fiind împărtăsită de ambele sexe, de toate etniile si rasele; după cum se spunea, „valoarea spiritului antreprenorial nu are culoare și este de gen neutru”. După o asemenea imagine, am putea considera, prudent, că marele val antreprenorial a trecut, că noua generație este dispusă mai mult să utilizeze ceea ce a inovat deceniul anterior decât să creeze sau să meargă pe aceleași căi ale inovației și riscului. Cu toate astea, informațiile pe care le avem despre primul deceniu al secolului XXI, ne arată că această generaţie a antreprenorilor anilor ‘90 poate fi depăsită de membrii „generaţiei Y”, adică cei născuți între 1977 și 1994. Acest lucru n-ar trebui să ne surprindă atunci când se constată că acest grup a crescut în timpul „vârstei de aur” a spiritului antreprenorial, a intuit atât potențialul acestui sector, dar în același timp și-a văzut părinții și generația anterioară afectați de restrângerea slujbelor sigure din sectorul de stat sau cel al corporațiilor. Generația Y si-a petrecut, de asemenea, cea mai mare a vieţii sale si, practic, toți anii de liceu (și facultate, unde este cazul) într-o eră digitală, unde tehnologia a redus în mod semnificativ barierele de intrare pentru noile idei de afaceri. |
|
