| REZUMAT: |
Cauzele suicidului constituie, chiar şi în prezent, un punct important de dezbatere între diversele curente teoretice, care încearcă explicarea fenomenelor psihopatologice sau psihologice, ce conduc persoana înspre acţiunea fatală sau non-fatală de autovătămare deliberată.
Modelul medical încearcă o explicaţie liniară – de tip cauză-efect – între diferitele tulburări psihopatologice, gradul de severitate al acestora şi apariţia comportamentului suicidar.
Modelul psihologic caută explicaţia în tipul de relaţii interpersonale, cu accent asupra relaţiilor precoce (de tip ataşament, mai ales cu mama şi, ulterior, cu întreaga familie) şi a mecanismelor relaţionale patologice, ce nu permit satisfacerea trebuinţelor psihologice de bază şi care se vor traduce prin întârzieri în maturizarea psiho-afectivă a individului, prin disfuncţii în manifestarea impulsurilor şi instinctelor.
Modelul bio-psiho-social caută să explice tulburările psihice, plecând de la predispoziţiile genetice, la care se vor adăuga factori de vulnerabilitate psihologică şi socială. |
|
