| REZUMAT: |
Oricât de bine ar fi condensată o organizaţie sau instituţie şi oricât de prielnic ar fi mediul mezo şi macrosocial în care ea îşi desfăşoară activitatea, doar în sensul de tip ideal weberian poate fi ea considerată cumva ca fiind perfectă. Organizaţiile şi instituţiile sunt supuse inerent unor tensiuni, de mai mică sau mai mare gravitate degenerând nu de puţine ori în conflicte. Tensiunile sunt date şi de factorii interni, din simplul motiv că nu întotdeauna interesele actorilor ce compun o unitate socială sunt perfect armonice, ci cu un grad de divergenţă. Chiar în interiorul familiei, ce reprezintă o grupare socială de tip specific, bazată masiv pe relaţii socioafective, pe solidaritate – ce, susţin sociobiologii, are un puternic fundal genetic – apar neconcordanţe în interese şi probleme în luarea de decizii, atât la nivel de cuplu, cât şi în relaţia părinţi-copii. |
|
