| REZUMAT: |
Lucrarea de faţă încearcă să abandoneze discursul repetitiv cu privire la descrierea situaţiei actuale a sistemului de învăţământ, sau raportări neutre ale datelor statistice care exprimă direcţiile abordate în spaţiul educaţional din România. Cu siguranţă astfel de abordări sunt valoroase din perspectiva evaluării finalităţii şi eficienţei programelor derulate la nivelul instituţiilor de învăţământ şi pentru evidenţierea orientării strategiilor pe care ar trebui să le urmeze noile reglementări naţionale. Totuşi, lucrarea îşi propune investigarea mecanismelor prin care elevii înregistrează un succes şcolar, din perspectiva şanselor pe care le întâmpină pe traseele şcolare. Studiul se îndreaptă către elevii din mediul urban, înscrişi în liceele cu profil academic şi cele orientate către un curriculum profesional. Considerăm că acest gen de abordări sunt necesare pentru a reduce spaţiul vid lăsat de studiile care urmăresc diverse categorii sociale marcate masiv de deprivări materiale şi excluziune socială. Alături de dezavantajele sociale manifestate la nivelul procesului educaţional prin efectele etniei şi mediului de rezidenţă (copii rromi şi cei din mediul rural), trebuie urmărite şi procesele specifice manifestate la nivelul şcolilor urbane. Lărgirea sferei cunoaşterii către toată populaţia de elevi şi studenţi, indiferent de plasarea lor în spaţiul social, este necesară pentru a putea elabora programe şi politici unitare, care să aibă ca şi grupuri ţintă toţi copiii, nu doar cei aflaţi în nevoie. |
|
