| REZUMAT: |
Materializarea incursiunii în memoria locurilor legate de istoria noastră recentă, cu reverberaţii şi în trecutul mai îndepărtat, vine dintr-un hobby, acela pentru cărţile vechi cu gravuri care au ca subiect spaţiul geografic şi cultural românesc. El se leagă de o întreită pasiune- pentru istoria adevărată a neamului nostru şi, în fine, pentru transmiterea către tineri a modelelor umane demne de urmat, într-un moment când, vai, în România de azi sunt promovate cu obstinaţie falsele valori.
Istoricul Ion Mihai Cantacuzino ( 1996, O mie de ani în Balcani, Editura Albatros, Bucurşti, p.279) spunea că este „foarte greu, la un moment dat, să-ţi dai seama pe ce val al istoriei te găseşti, căci omul este mai sensibil la microclimatul unui loc, al unei clipe, decât la o vedere în perspectivă şi globală, care nu este dată decât unui mic număr de vizionări”(...) Dacă suntem de acord că geografia, ca o ştiinţă a naturii în forma sa de „expresie cea mai concentrată a feţii pământului- peisajul”, atunci trebuie să recunoştem că acaesta este o creţie naturală şi umană deopotrivă şi că poate fi un domeniu al artei, al literaturii, căci penrtu fiecare dintre noi „tout pazsage est un état d’âme”.
|
|
