| REZUMAT: |
Problema Inchiziției a fost şi rămâne un subiect mereu incitant atât datorită implicațiilor pe care aceasta le-a avut în lumea occidentală, cât şi datorită imensului material documentar care încă se mai află în diferite arhive din lume. Fără îndoială, abordarea acestei teme este o întreprindere temerară, având în vedere mulțimea, dar şi diversitatea studiilor ce i-au fost dedicate de-a lungul secolelor. Căci, este bine știut, subiectul a fost abordat atât de către cei care trebuiau să apere această instituție, cât şi de cei ce încercau şi mai încearcă să o demoleze. De aici și dificultatea istoricului de a se situa la granița dintre cele două poziții, pentru a oferi o sinteză nu doar credibilă, ci una echilibrată, în care adevărul istoric să primeze. Este ceea ce a încercat să facă Mihai Floroaia în lucrarea de față și considerăm că s-a achitat cu brio de această sarcină. De fapt, problema aceasta l-a preocupat încă de pe vremea studenției, o primă încercare constituind-o lucrarea sa de master, întocmită sub îndrumarea Părintelui Profesor Nicolae Chifăr, pe când acesta se afla la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, și publicată la Piatra-Neamț în anul 2001, sub titlul Inchiziția în Europa.
|
|
