REZUMAT: |
CUVÂNT ÎNAINTE. S-a împământenit din ce în ce mai mult, în ultimii ani, ideea de a „schimba aerul\". Toţi ne grăbim să mergem în concediu la munte sau la mare, în circuit pe trasee montane. Ne ducem să ne odihnim, să vizităm obiective turistice, să ne bronzăm, să facem ascensiuni, să ne tratăm în staţiuni etc. De cele mai multe ori, schimbarea decorului, a \"aerului\", a ritmului de viaţă ne odihneşte, ne stimulează, ne fortifică. În unele situaţii, aceste evadări au efect negativ asupra stării de sănătate. Şi iată cum resursele bioclimatice ale unei regiuni capătă din ce în ce mai mare importanţă, prin efectele climato-terapeutice a elementelor climatice şi prin valorificare în scopuri de agrement şi recreere a acestora. Turismul, tratamentul şi odihna într-un mediu deosebit de cel de acasă şi de la locul de muncă, iarna sau vara, au devenit o permanentă preocupare pentru noi toţi.
Dezvoltarea reţelei de staţiuni climatice şi balneo-climatice din Carpaţii Meridionali, extinderea
traseelor turistice cu cabane permanente sau temporare, amenajarea unor complexe sportive pentru
practicarea sporturilor de iarnă s-au bazat pe inventarierea resurselor climatice şi bioclimatice ale acestei
regiuni. La aceasta se adaugă cunoaştrea de ape minerale, a peisajului, forma reliefului, vegetaţia, a factorilor
economici (căi de acces, distanţe de oraşe etc). Importante sunt şi cunoaşterea ionizării aerului şi, în special,
a ionizării negative, a aerosolilor, a purităţii aerului. [...]
|
|