REZUMAT: |
Elitele româneşti din Transilvania veacului al XVIII-lea este un studiu încadrat în limitele naţionale, dedicat unei arii nedefrişate în totalitate a istoriei sociale a românilor ardeleni, şi anume aria sensurilor de mişcare şi a metamorfozelor elitelor din veacul al XVIII-lea. Reperele cercetării au fost schiţate într-un asemenea mod, încât analiza devenirii elitelor româneşti să nu se rupă din contextul mai larg al mutaţiilor care au loc la un nivel superior în întreaga societate ardeleană a începutului de epocă modernă. S-a încercat, totodată, a se evita supralicitarea meritelor unor lideri ai proiectelor naţionale, printr-o argumentaţie fundamentată nu atât pe calităţile lor personale, insistent vehiculate în istoriografia noastră, cât pe evidenţierea fluxurilor şi a refluxurilor sesizabile în câmpul elitelor provinciei care au permis propulsarea lor în prim-planul intenţiilor politice de anvergură. Nu s-a evitat nici reliefarea semnificaţiei deosebite a ambiţiilor personale de promovare (considerate până acum, nu se ştie din ce motiv, mai puţin merituoase), pentru că din suma împliniriii sau neimplinirii lor rezultă, în genere, marea voinţă de ascensiune în nume etnic.
Cercetarea reface traseul tuturor palierelor sociale româneşti care, profitând de oportunităţile apărute prin schimbarea tutelei politice, au încercat să-şi construiască un statut social bazat pe educaţie şi competenţă.
|
|