| REZUMAT: |
Cartea tratează problematica relaţiilor saşilor ardeleni cu autorităţile centrale şi locale ale Statului austriac în timpul neoabsolutismului, un deceniu care se întinde de la sfârşitul revoluţiei paşoptiste până la epoca liberală, premergătoare dualismului.
Complexele interacţiuni dintre naţiunea săsească, organizată de câteva secole într-un corp politic, beneficiind de instituţii reprezentative tradiţionale, şi Statul austriac care încerca să îşi consolideze poziţia între cadrele unui regim autoritar reprezintă unul dintre cele mai importante capitole ale epocii neoabsolutiste în Transilvania.
Prima piatră la baza fundaţiei edificiului existenţei colective săseşti era Bula de Aur, care consacra coloniştilor saşi drepturi deosebite în structura politică a Transilvaniei, pe prevederile acesteia fiind bazate celelalte instituţii de drept. Conştiinţa importanţei acestor acte era deosebit de puternică în rândurile saşilor transilvăneni la mijlocul secolului al XIX-lea, dar la fel era şi conştientizarea importanţei acestei naţiuni în Transilvania, clădită tot pe beneficierea timp de 700 de ani de privilegii vaste.
|
|
