| REZUMAT: |
Prin ritualuri specifice toate societăţile marchează momentele fundamentale ale ciclului biologic şi social: naşterea, maturitatea, căsătoria, moartea. Dacă primele enumerate aici lasă rare şi greu detectabile urme arheologice, tot ceea ce are relaţie cu moartea produce un abundent material de studiu arheologului.
Moartea ca marea trecere spre necunoscut, este însoţită de gesturi şi semne care vor să exprime viaţa pământescă la întâlnirea cu incertitudinile unei alte existenţe. Patrimoniul simbolisticii funerare este expresia complexă a nivelului economic şi social, a rangului individului, expresia funcţiunilor materiale şi ideologice ale obiectelor, ale reprezentărilor şi practicilor colective. Nu era altfel, fireşte, nici în primele secole ale mileniului I, în Imperiul Roman, dacă privim lucrurile global, dincolo de diferenţele specifice unei anume etnii – de regulă nu foarte pregnante – existente în spectrul larg şi generalizat al ideologiei funerare. [...]
|
|
