| REZUMAT: |
Lucrarea tratează o perioadă crucială din istoria Bisericii Române Unite, aceea a creării provinciei mitropolitane române unite din Transilvania, perioadă care coincide cu arcul de timp în care Biserica Română Unită l-a avut ca întâistătător pe Alexandru Şterca Şuluţiu (1853-1867). De asemenea a fost avută în vedere prin prisma bogatei informaţii arhivistice şi activitatea ierarhului unit în cadrul mişcării naţionale româneşti în prima parte a celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.
Cu un rol important în întreg procesul de creare a acestei provincii mitropolitane, Alexandru Şterca Şuluţiu s-a impus în panteonul personalităţilor româneşti nu doar ca ierarh, ci şi ca om politic şi teolog. În prima perioadă de funcţionare a noii structuri ecleziastice s-a încercat să se pună bazele organizării constituţionale şi instituţionale ale acesteia. Încercările ierarhului de la Blaj de a întruni sinoadele arhidiecezane sau pe cel provincial nu au avut rezultatul sconatat, însă au uşurat demersurile urmaşilor săi.
Cercetarea sistematică a perioadei de păstorire mitropolitană a lui Alexandru Şterca Şuluţiu la Blaj, este considerată binevenită pentru istoriografia ecleziastică. Odată cu crearea noii provincii mitropolitane s-a evidenţiat o situaţie inedită pentru Biserica Română Unită.
|
|
