| REZUMAT: |
Învățământul românesc aflat în continuu proces de reformă, își definește și astăzi reperele politicii educaționale în concordanță cu cele europene. În acest context este necesară o modernizare a parametrilor actului predării prin transformări esențiale atât în optica gândirii pedagogice, cât și în strategia didactică, în vederea promovării unui învățământ temeinic și de calitate. Având în vedere aceste principii, interdisciplinaritatea și metodele active de învățare a istoriei și a religiei sunt o provocare nouă, de depășire a unei strategii
tradiționale.
În cadrul procesului educativ din școală, istoria și religia, alături de celelalte discipline, contribuie la formarea tipului de personalitate umană cerut de societatea zilelor noastre și mai ales de perspectiva socială, elevul fiind pregătit să devină nu numai un bun specialist cu un înalt nivel de pregătire profesională și cu o gândire creatoare, dar și o persoană cu trăsături morale. |
|
