| REZUMAT: |
Prezentul volum propune “restituiri” încadrabile deopotrivă domeniului istoriei bisericii precum și istoriei ideilor și a vieții intelectuale a românilor ardeleni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Autorul textelor readuse la lumină, clericul greco-catolic Ioan Vancea (1821), episcop la Gherla și mitropolit la Blaj (1869-1892), este deja în aceste două decenii de istoriografie postcomunistă un personaj “cunoscut”, în sensul în care a făcut deja obiectul unor recuperări și reevaluări, atât de necesare.
Începând studiile la Oradea, pe care le continuă și desăvârșește la Viena între 1840 și 1848, Ioan Vancea s-a înscris pe traiectoria unei cariere care l-a propulsat în rândul elitei ecleziastice a românilor greco-catolici din a doua jumătate a veacului al XIX-lea.
Textele editate în cuprinsul volumului de față sugerează nu atât argumente și dovezi pentru ilustrarea activității laborioase a arhiereului Vancea pe linia administrației ecleziastice, ci mai degrabă repropun culturii românești actuale statura intelectuală de excepție a unui prelat greco-catolic din secolul al XIX-lea. |
|
