| REZUMAT: |
Sindromul Deficitului Atenţional şi al Hiperactivităţii (ADHD) reprezintă una dintre cele mai des întâlnite afecţiuni comportamentale în rândul copiilor şi adolescenţilor. Disfuncţiile şi tulburările pe care le presupune acest sindrom au un caracter evolutiv şi pot deveni o problemă, dacă nu sunt abordate într-un mod adecvat. Părinţii acestor copii, precum şi cadrele didactice, trebuie să se informeze în legătură cu simptomele sindromului, pentru a putea ajuta copilul încă de la o vârstă fragedă şi pentru a evita persistenţa şi manifestarea lor la maturitate.
În această lucrare s-au evidenţiat importanţa pe care o are atât aplicarea unor strategii terapeutice destinate copilului cu sindromul ADHD, strategii clasice cu tradiţie îndelungată (terapia cognitiv comportamentală), cât şi a unor strategii de terapie alternative (art-terapia, terapia prin muzică, terapia prin mişcare), care se bucură de o recunoaştere din ce în ce mai mare în rândul specialiştilor. Pe lângă rolul unor astfel de terapii în ameliorarea sau chiar înlăturarea simptomelor ADHD-ului, s-a dorit evidenţiat rolul important pe care îl are educarea copiilor cu acest sindrom, încă din perioada preşcolară. Astfel, s-a insistat asupra educării creativităţii copilului cu ADHD, dar şi asupra optimizării relaţiilor pedagogice cu acesta, care ar trebui să devină una din responsabilităţile cadrului didactic.
|
|
