| REZUMAT: |
În ultima jumătate de secol, maniera de a scrie istoria a suferit schimbări majore, pe lângă istoria politică, evenimenţială, o altă istorie, o nouă istorie a început să capteze atenţia specialiştilor şi să irumpă în paginile revistelor şi ale cărţilor de istorie. Evenimentele politice, militare sunt mai uşor de identificat, însă să regăseşti oamenii cu sentimentele lor, să-i regăseşti pe cei care au determinat împlinirea faptelor este o adevărată provocare pentru istoricul contemporan. Perspectivele cercetării istorice s-au extins spre spaţii noi, iar istoricul îşi asumă, ca o datorie morală, descifrarea unor aspecte neglijate, dar deloc neglijabile.
Comportamentul cotidian al individului, mutaţiile pe care acesta le cunoaşte la nivelul sensibilităţii sale, motivele vieţii (naşterea, iubirea, moartea etc.), formele traiului zilnic, relaţiile interumane, atitudinile întregesc în mod fericit înţelesul unei epoci.
O atare modernizare a discursului istoric a fost asociată tot mai frecvent, în ultima vreme, şi de expansiunea cercetărilor de demografie istorică. [...]
|
|
