| REZUMAT: |
Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, are menirea să reformeze din temelii Uniunea Europeană. În ultimii ani, aceasta s-a confruntat cu critici tot mai acide cu privire la mecanismul greoi de luare a deciziilor, la contactul redus dintre elitele UE şi cetăţenii europeni şi la influenţa mare pe care o au statele membre, mai ales cele cu vechime mai mare, în procesul decizional comparativ cu instituţiile europene. Aceste critici au venit pe fondul extinderii fără precedent a Uniunii, care aproape şi-a dublat numărul de membri în doar trei ani, pregatindu-se să inclusă alte trei ţări – Croaţia, Islanda şi Macedonia – în viitorul apropiat. În acest context, nevoia unei schimbări era evidente. Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare după un proces anevoios, început pe ruinele fostei Constituţii Europene, respinsă în Franţa şi Olanda. Şi acest tratat a fost respins prin referendum, de această dată în Irlanda, însă procesul a continuat, iar al doilea vot, de această dată pozitiv, din Irlanda din octombrie 2009, a obligat preşedinţii eurosceptici, din Cehia şi Polonia, să îşi pună semnătura pe Tratat. |
|
