Pentru orice națiune din lume, istoria și cultura reprezintă două elemente identitare unice, care o definesc în raport cu alții. Cum istoria este o colecție de memorii și reprezentări ale unor cunoștințe despre trecut, în evoluția unei națiuni, rolul istoriei este de a utiliza informațiile, ca surse de înțelegere a prezentului și de viziune asupra viitorului. Astfel, istoria apare drept moștenirea unui trecut, care trebuie dusă mai departe, scrisă în continuare de noile generații prin fapte și utilizată ca un far călăuzitor. Pe de altă parte, cultura reprezintă setul de cunoașteri, practici și tradiții care conturează și descriu comportamentul social, pe baza normelor acceptate. Prin aceste două procese sunt, de fapt, codificate și propagate la nivel social principiile modelului de așteptări, respectiv modul de abordare a ceea ce există în prezent.