| REZUMAT: |
În epoca modernă ruşii şi germanii s-au afirmat ca două mari
naţiuni ale spaţiului euro-asiatic. Creatoare de cultură şi civilizaţie, ele
au propulsat structuri statale ce au controlat vaste întinderi teritoriale şi
numeroase popoare. De evoluţia sinuoasă a raporturilor dintre ele au
depins, în marc măsură, destinul popoarelor mici şi mijlocii din Europa
central-răsăriteană în ultimele două secole. Abordarea corectă a
impactului relaţiilor gcrmano-ruse asupra zonei mediane a continentului
european este, de aceea, o cerinţa istoriografică de prim ordin, cu
evidente reverberaţii în sfera deciziei şi comportamentului politic, pentru
ţările zonei, inclusiv pentru România.
Clişee postbelice şi grile ideologice continuă să obstaculeze
cunoaşterea multor aspecte şi etape ale raporturilor germano-ruse de-a
lungul secolelor, inclusiv a consecinţelor acestora asupra poporului
român. Dar o privire mai atentă, fie şi sumară, relevă că în raport cu anii
sângeroaselor înfruntări militare din cele două războaie mondiale, cu
milioanele de victime umane şi imensele distrugeri materiale, istoria
relaţiilor germano-ruse din epoca modernă se constituie mai ales din
lungi perioade de contacte paşnice pe multiple planuri, de fertile
schimburi de bunuri şi valori, de benefice înrâuriri reciproce. [...]
|
|
